Concedierea abuziva: Incalcarea drepturilor salariatului si mijloace de aparare legala

Concedierea abuziva este o forma de incetare a contractului de munca realizata de angajator cu incalcarea legii sau a principiilor de echitate si buna-credinta. 

Altfel spus, este o decizie de concediere luata fara un motiv intemeiat, fara respectarea procedurilor legale sau din motive nejustificate. Este o practica frecvent intalnita, dar adesea greu de identificat de catre angajat, mai ales in lipsa unei documentari solide despre drepturile sale.

Pentru a intelege mai bine ce inseamna o concediere abuziva, este important sa o comparam cu o concediere legala. O concediere legala se face pe baza unor cauze clare si prevazute de Codul Muncii. Aici putem vorbi despre desfiintarea postului, abateri disciplinare dovedite, inaptitudine fizica sau psihica, sau necorespunderea profesionala. 

In schimb, o concediere abuziva apare atunci cand angajatul este indepartat fara o justificare legala, fara o analiza obiectiva.

Printre cele mai frecvente forme de concediere abuziva se numara: lipsa unui motiv clar si concret in decizia de incetare a contractului, absenta cercetarii disciplinare in cazurile care o impun, concedierea ca razbunare pentru sesizarea unor nereguli in firma, discriminarea pe criterii de gen, varsta, dizabilitate sau orientare religioasa sau presiuni nejustificate asupra angajatului pentru a demisiona. 

Pentru a intelege mai bine cum arata o concediere abuziva in practica, este util sa analizam cateva situatii.

Un exemplu clasic este cel al unei angajate care anunta ca este insarcinata, iar la scurt timp primeste decizia de concediere sub un pretext formal, precum "restructurarea postului". In realitate, angajatorul doreste sa evite obligatiile legale legate de concediul de maternitate si incearca sa "scape" de angajata fara a respecta protectiile prevazute de Codul Muncii. Potrivit legii, o femeie insarcinata nu poate fi concediata decat in cazuri exceptionale si cu motive foarte bine justificate, ceea ce face ca aceasta practica sa fie considerata clar abuziva.

Un alt caz intalnit este cel al unui angajat care semnaleaza in mod oficial nereguli in cadrul companiei, de exemplu incalcari ale normelor de protectia muncii. In scurt timp este supus presiunilor constante si, ulterior, concediat pe motiv de "necorespundere profesionala". 

In realitate, decizia nu are legatura cu performantele sale. Acest tip de concediere este ilegal, iar instantele din Romania au sanctionat frecvent astfel de situatii.

In Romania, concedierea este reglementata strict prin Codul Muncii, in special in articolele 61–65, care stabilesc conditiile in care angajatorul poate dispune incetarea contractului individual de munca. 

Codul Muncii - Sectiunea a 3-a Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului

Articolul 61

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:
a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;
b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in conditiile Codului de procedura penala;
(la 01-02-2014, Lit. b) a art. 61 a fost modificata de pct. 2 al art. 61 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. )
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;
d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.

Articolul 62

(1) In cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.
(2) In cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247-252.
(3) Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.
(4) Salariatii care considera ca au fost concediati pentru exercitarea drepturilor prevazute la art. 17 alin. (3), art. 18 alin. (1), art. 31, 152^1, 152^2, 153^2 si art. 194 alin. (2) pot solicita angajatorului sa prezinte, in scris, suplimentar fata de prevederile alin. (3), motivele pe care s-a fundamentat decizia privind concedierea.
(la 22-10-2022, Articolul 62 din Sectiunea a 3-a , Capitolul V , Titlul II a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 283 din 17 octombrie 2022, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1013 din 19 octombrie 2022 )
(5) Prevederile alin. (4) nu sunt aplicabile situatiilor in care prin legi speciale se instituie proceduri prealabile prin care investigarea faptelor revine unei autoritati sau unui organism competent.
(la 22-10-2022, Articolul 62 din Sectiunea a 3-a , Capitolul V , Titlul II a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 283 din 17 octombrie 2022, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1013 din 19 octombrie 2022 )

Articolul 63

(1) Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si in termenele stabilite de prezentul cod.
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit. d) poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin regulamentul intern.

Articolul 64

(1) In cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit. c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina a muncii.
(2) In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante potrivit alin. (1), acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz, capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.
(3) Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul loc de munca oferit.
(4) In cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul in termenul prevazut la alin. (3), precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) In cazul concedierii pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiaza de o compensatie, in conditiile stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.

Codul Muncii - Sectiunea a 4-a Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului

Articolul 65

(1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
(2) Desfiintarea loc

Daca ai fost concediat si consideri ca decizia este nedreapta sau abuziva, legea iti ofera posibilitatea sa o contesti. Important este sa actionezi rapid, informat si bine pregatit.

Primul pas este consultarea unui avocat sau a unui jurist specializat in dreptul muncii. Un specialist te poate ajuta sa intelegi daca decizia de concediere incalca legea, sa analizeze actele primite de la angajator si sa stabileasca daca ai un caz solid pentru a merge in instanta. In plus, te poate sprijini in redactarea contestatiei si te poate reprezenta in fata instantei.

Urmatorul pas este depunerea unei contestatii la tribunalul de munca. Termenul legal este de 45 de zile calendaristice de la data comunicarii in scris a deciziei de concediere. Este esential sa nu ratezi acest termen, deoarece dupa expirarea lui, dreptul de a contesta decizia se pierde.

Pentru a sustine cauza in instanta, este recomandat sa aduni si sa prezinti probe relevante. Acestea pot include:

Daca instanta decide ca ai fost concediat abuziv, poti obtine reintegrarea in functia detinuta anterior, plata salariilor restante din perioada in care ai fost inlaturat ilegal, precum si daune morale sau materiale, in functie de gravitatea situatiei. 

Concedierea abuziva nu este doar o nedreptate, ci si o incalcare grava a legii. Atunci cand un angajat demonstreaza in instanta ca a fost concediat ilegal sau in mod abuziv, angajatorul poate fi obligat sa suporte atat sanctiuni legale, cat si costuri financiare substantiale.

Angajatorul poate fi sanctionat cu daune morale daca se dovedeste ca angajatul a suferit stres emotional, umilinta publica sau alte efecte negative ca urmare a concedierii abuzive. 

In plus, daca se constata ca angajatorul a incalcat in mod repetat sau intentionat dispozitiile Codului Muncii, inspectorii ITM pot aplica amenzi contraventionale, iar in cazuri extreme, se poate ajunge chiar la raspundere penala.

Concedierea abuziva nu este doar o problema profesionala, ci si o atingere adusa demnitatii si drepturilor fundamentale ale fiecarui angajat.