Consiliul Superior al Magistraturii a luat act de initierea de catre Guvernul Romaniei a proiectuluiui de Lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei.
In acest context, va adresam rugamintea ca, in cadrul procedurii de verificare a respectarii dispozitiilor constitutionale privind revizuirea, sa aveti in vedere si opinia Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la aspectele ce vizeaza autoritatea judecatoreasca, exprimate in cele ce urmeaza:
I. Conform art. 152 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata, „Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii."
Independenta justitiei, continuta in acest text, nu poate face obiectul revizuirii Constitutiei. In forma sa actuala, Constitutia Romaniei consacra principiul constitutional al independentei justitiei in art. 1 alin. (4) - Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale; in art. 124 alin.(3) - Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii; in art. 133 alin.(l) - Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei; in art. 134 alin.(4) - Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independenfei justitiei.
Cu toate acestea, prezentul proiect de revizuire aduce atingere tocmai textului central, esential care consacra independenta justitiei si care reprezinta enuntarea principiului constitutional, respectiv articolului 124 alin. (3) - "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii".
Independenta judecatorului si a justitiei, ca principiu constitutional esential, este nu doar reluarea unui deziderat al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului din timpul revolutiei franceze, ci si rezultatul istoric impus de experienta poporului roman, ca premisa a democratiei si a garantarii drepturilor cetateanului.
Acest principiu trebuie reglementat prin Constitutie si prin prisma instrumentelor internationale si regionale - conventii si tratate la care Romania este parte.
Independenta justitiei si a judecatorului este strans legata de principiul separatiei puterilor in stat, pe care l-am invocat ca prim text in expunerea argumentelor noastre.
Lordul Justice Thomas, Presedintele Retelei Europene a Consiliilor Judiciare, sintetizeaza elocvent aceasta chestiune: "recunoastem separatia puterilor intre puterile legislativa, executiva si judecatoreasca ale statului si, la nivel european, ale Uniunii Europene. Ca urmare, este recunoscut ca anumite puteri si functii ale statului apartin puterii judecatoresti, in principal mentinerea statului de drept si solutionarea diferendelor intre cetateni, respectiv intre cetateni si stat ori Uniunea Europeana. Pentru a exercita aceste puteri si functii, este universal acceptat ca puterea judecatoreasca a fiecarui stat si fiecare judecator trebuie sa fie independent. Acesta este un privilegiu acordat sistemului judiciar exclusiv in vederea acestui scop."
In ultimii ani, toate statele europene si mai ales cele cu istoric democratic recent, au facut demersuri pentru asigurari crescute privind independenta judecatorului, deoarece aceasta nu este doar un atribut al judecatorului, ci, in primul rand, un drept al cetatenilor oricarui stat, caci numai astfel ei vor putea beneficia de acces la o instanta independenta si impartiala.
In concret, in ceea ce priveste propunerea de modificare a art. 124 alin. (2), se constata ca se propune trecerea de la formularea sintetica si cuprinzatoare pe care o contine in prezent Constitutia - "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii", la o formulare enumerativa: "Judecatorii sunt independenti si se supun numai Constitutiei, legii si deciziilor Curtii Constitutionale".
In opinia Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta modificare nu se impune.
In primul rand, trebuie avut in vedere spiritul formularii, care se regaseste in acelasi fel in Constitutiile tuturor statelor europene si nu numai. „Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii" reprezinta garantia constitutionala a "nesupunerii" judecatorului unei alte puteri, unor alte persoane sau interese, dinauntrul sau din afara sistemului judiciar si al "supunerii" sale directe doar legii, astfel incat orice structura de subordonare sau de comanda asupra acestuia este exclusa si nu ii poate afecta independenta.
De altfel, intre independenta judecatorului si supunerea lui "numai legii" nu exista o asociere intamplatoare, o alaturare de simpla topica a textului constitutional, ci formularea mentionata arata legatura indisolubila intre independenta judecatorului si nesupunerea acestuia decat legii.
In al doilea rand, termenul "lege" este folosit cu sensul sau larg, care include si Constitutia, ca lege fundamentala, dar si alte tipuri de acte normative, altele decat legile: ordonanta de urgenta, ordonantele, regulamentele de ordine interioara etc.
Prin formularea enumerativa propusa, se ingusteaza foarte mult sfera actelor normative, ramanand in afara textului constitutional, chiar si unele care au forta juridica similara legilor.
De altfel, chiar si o hotarare de guvern, un ordin al ministrului, un regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii sau de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cata vreme nu au fost constatate nelegale in raport de un act normativ cu forta juridica superioara, constituie "lege" in interpretarea extensiva permisa de actualul text constitutional.
In plus, asa cum se arata si in Avizul nr. 3/2002 al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni, "puterile incredintate judecatorilor nu sunt supuse doar legilor interne, expresiei, vointei natiunii, dar si principiilor dreptului si justitiei internationale, asa cum sunt recunoscute in societatile democratice moderne".
In ceea ce priveste supunerea judecatorului deciziilor Curtii Constitutionale, se constata ca in Constitute exista deja un alt text care prevede obligativitatea acestora - art. 147 alin. (4).
De asemenea, modificarea alineatului (3) al articolului 52 - „Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica", constituie o ingradire a independentei judecatorului, intrucat deschide un tip de raspundere nelimitata a magistratului, pentru orice solutie pe care o da, chiar si in situatia in care eroarea de judecata decurge din fapte necunoscute lui sau neimputabile, ceea ce extinde sfera raspunderii dincolo de atributiile de esenta ale judecatorului, adica acelea de a stabili situatia de fapt (adevarul) pe baza probelor dosarului si de a aplica legea acelei situatii concrete, unice in realitatea obiectiva.
Astfel, se propune inlocuirea ultimei teze acestui text, care prevede ca: Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta", cu o formulare care muta accentul de pe aspectele concrete, culpabile, privind exercitarea functiei de catre magistrat, la cele care se refera la solutia de fond a cauzei: „Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor pentru erorile judiciare savarsite ".
Eroarea judiciara presupune, dincolo de situatiile expres prevazute de art. 504 din Codul de procedura penala (respectiv situatia in care o persoana condamnata definitiv este ulterior achitata sau persoana a carei libertate a fost restransa in mod nelegal) si alte situatii a caror delimitare nu este inca bine realizata nici de doctrina judiciara si nici de jurisprudenta.
Eroarea judiciara se refera, in esenta, la o solutie asupra fondului cauzei care nu corespunde unei realitati juridice stabilite ulterior. Aceasta eroare nu se datoreaza insa, in exclusivitate si, uneori, nici macar in parte activitatii judecatorului sau procurorului.
Dintre erorile judiciare constatate recent, unele dintre ele au fost cauzate fie de faptul ca la momentul judecarii si condamnarii pentru o anume fapta penala, o serie de probe nu erau accesibile (de exemplu expertiza ADN), fie de imprejurarea ca s-au descoperit fapte si imprejurari noi, necunoscute instantei de judecata la momentul pronuntarii solutiei definitive.
De altfel, de esenta exercitarii unor cai de atac extraordinare, apte sa desfiinteze o hotarare judecatoreasca definitiva in materie penala sau irevocabila in materie civila, este tocmai imprejurarea ca instanta care a judecat primul proces nu a avut cunostinta de noile dovezi sau fapte, inclusiv cele infractionale legate de cauza, astfel ca solutia initiala corespundea situatiei de fapt stabilite pe baza unui ansamblu de probe cunoscute la acel moment.
In unele cazuri de eroare judiciara, fata de probele posibile la acel moment si administrate legal, eroarea nu ar apartine numai magistratului, ci ar fi una comuna, pana la descoperirea faptelor noi. Trebuie, de asemenea, avute in vedere toate cauzele care pot sta la baza unei revizuiri, dar care raman nedescoperite - infractiunile de fals in inscrisuri sau de marturie mincinoasa despre care instantele nu ajung sa aiba cunostinta sau care nu pot fi dovedite.
In plus, orice raspundere (penala sau civila delictuala), inclusiv a magistratului, trebuie sa aiba la origine ideea de vinovatie, in speta fiind vorba despre exercitarea defectuoasa a atributiilor de serviciu de catre magistrat.
In consecinta, consideram ca actualul text constitutional, care conditioneaza raspunderea magistratului de exercitarea functiei cu rea credinta sau grava neglijenta, raspunde eel mai bine scopului tragerii la raspundere a acestuia in cazul erorilor judiciare.
Cea de-a treia situatie care aduce atingere independentei justitiei o reprezinta propunerea de modificare a textelor referitoare la componenta Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel, la art. 133 alin. (2), literele a) si b) din proiect se propune ca, din totalul de 19 membri, 10 sa fie magistrati alesi in adunarile generale - 5 judecatori si 5 procurori, iar 6 reprezentanti ai societatii civile - 3 numiti de Parlament si 3 de Presedintele Romaniei.
Pornind de la rolul constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii, acela de garant al independentei justitiei, precum si de la principalele atributii in legatura cu cariera si raspunderea disciplinara a magistratilor, actuala componenta, cu 14 menibri magistrati alesi, este corespunzatoare imperativului asigurarii independentei justitiei.
Indeplinirea rolului de garant al independentei justitiei presupune ca magistratii - judecatori si procurori - care, prin natura functiei pe care o ocupa si potrivit statutului lor profesional, sunt independenti, sa aiba o pondere numerica mai mare decat cea propusa in proiect.
In virtutea atributiilor specifice ale Consiliului Superior al Magistraturii, in componenta acestui organism trebuie sa se regaseasca un numar corespunzator de judecatori si procurori, ca reprezentanti care cunosc in mod direct implicatiile activitatii desfasurate de aceasta categorie profesionala, subliniindu-se ca lipsa unei reprezentari corespunzatoare a magistratilor in Consiliu ar avea consecinte negative asupra sistemului judiciar, cu efecte directe asupra societatii, in ansamblul sau. Astfel, s-ar ajunge in situatia in care reprezentantii societatii civile sa aiba un rol important in domeniul raspunderii disciplinare, ceea ce ar conduce la interferenta politicului in justitie, fiind anihilat rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei.
Mai mult decat atat, fara a minimaliza rolul procurorului in procesul judiciar si locul Ministerului Public intre autoritatile judecatoresti, prevazute in Capitolul VI din Titlul III al Constitutiei, pentru a fi garantul independentei justitiei, Consiliul ar trebui sa fie compus in majoritate din judecatori.
La elaborarea proiectului nu s-a avut in vedere ca numarul judecatorilor este mai mare decat cel al procurorilor, context in care este evident ca actuala componenta asigura o reprezentativitate corespunzatoare.
Comparativ, in Polonia - Consiliul National al Justitiei este alcatuit din 17 judecatori - 15 judecatori alesi dintre judecatorii de la Curtea Suprema, instantele comune, instantele administrative si instantele militare, plus primul presedinte al Curtii Supreme si presedintele Curtii Supreme Administrative (dintr-un total de 25 de membri).
In Ungaria, Consiliul National de Justitie are, in total, 15 membri, din care 10 sunt judecatori: 9 membri judecatori alesi de catre sistemul judiciar, plus presedintele Curtii Supreme, care este membru de drept.
In organizarea consiliilor judiciare ale statelor europene predomina formulele de organizare in care corpul profesional al magistratilor este majoritar, astfel incat deciziile pe care consiliul judiciar le ia sunt practic girate de intregul corp profesional al judecatorilor prin reprezentanti lor, de regula reprezentanti alesi de magistrati. Sub acest aspect, formula de compunere a Consiliului Superior al Magistraturii din actuala reglementare constitutionala romana este compatibila pe deplin cu rolul esential al acestuia de garant al independentei puterii judecatoresti si este in masura sa contribuie la asigurarea respectarii principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, cum impune art. 1 alin. (4) din Constitute.
In privinta reglarii comportamentului constitutional al justitiei, Constitutia Romaniei are remediu expres, constand in interventia Curtii Constitutionale, ca garant al suprematiei Constitutiei - art. 142 alin.(1), pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala reclamate de o alta autoritate publica, situatie ivita in practica contenciosului constitutional din ultimii ani si reglata de instanta constitutionala.
Prin urmare, nu este necesara in structura Consiliului Superior al Magistraturii o reprezentare numeroasa a celorlalte doua puteri clasice - Legislativul si Executivul, prin Presedinte, ci trebuie utilizate mecanismele constitutionale si legale clasice pentru reglarea comportamentului Puterii Judecatoresti, respectandu-i in mod real independenta.
De asemenea, se observa ca, spre deosebire de prevederea constitutionala actuala, potrivit careia membrii reprezentanti ai societatii civile participa numai la lucrarile in plen - art. 133 alin. (2) lit. b), in cuprinsul proiectului legii de revizuire nu exista o prevedere in acest sens, concluzia fiind aceea ca se intentioneaza ca membrii reprezentanti ai societatii civile sa participe si la lucrarile in sectii.
Or, potrivit art. 134 alin. (2) din Constitutie, Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instanta de judecata, prin sectiile sale, in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, ceea ce constituie un argument in favoarea mentinerii prevederii constitutionale actuale, intrucat indeplinirea acestui rol presupune exercitarea unei adevarate activitati de judecata pe fond, activitate care poate fi indeplinita doar de magistrati.
Tinand cont de rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei, este necesar sa fie mentinuta actuala pondere a magistratilor alesi, intrucat numarul mare de reprezentanti ai societatii civile in componenta Consiliului ar conduce la politizarea acestuia. Sub acest aspect, este dincolo de indoiala ca reprezentantii societatii civile sunt in fapt reprezentanti ai celorlalte doua autoritati publice care-i numesc - Parlamentul Romaniei si Presedintele Romaniei -, fiind lesne de presupus faptul ca acestia isi vor armoniza conduita cu pozitia exprimata de aceste autoritati.
De asemenea, presedintele Consiliului trebuie sa fie magistrat, fiind inacceptabil ca acesta sa fie numit din randul membrilor societatii civile - numiti pe criterii politice, existand o incompatibilitate intre calitatea de reprezentant al Consiliului, care trebuie sa fie echidistant fata de clasa politica si un reprezentant al societatii civile, care nu indeplineste aceasta conditie.
Prin urmare, propunem mentinerea prevederii potrivit careia membrii reprezentanti ai societatii civile participa numai la lucrarile in plen.
II. O a doua situatie in care se incalca prevederile constitutionale privind revizuirea, o reprezinta modificarile articolelor 126 alin. (6) si art. 144 alin. (8) din Constitutie.
Articolul 152 alin.(2) din Constitutie - "Limitele revizuirii", prevede: "De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora".
1. In ceea ce priveste modificarea propusa pentru art. 126 alin. (6), prin care se intentioneaza exceptarea de la controlul judecatoresc a actelor "care privesc politicile fiscale si bugetare", aceasta prevedere incalca art. 6 par. 1 si art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care se va refuza orice tip de recurs efectiv impotriva acestor acte normative.
O prima observatie este aceea ca actuala Constitute prevede ca doar doua tipuri de acte ale autoritatilor publice sunt exceptate expres de la controlul judecatoresc: cele care privesc raporturile cu Parlamentul si actele de comandament cu caracter militar.
Sintagma "acte care privesc politicile fiscale si bugetare" este prea larga ca interpretare, prea vaga ca reglementare si vine in contradictie cu articolul 21 din legea fundamentala privind accesul liber la justitie, precum si normele europene in materia accesului la justitie si a controlului judecatoresc asupra actiunilor/actelor administratiei de stat.
Daca propunerea din proiectul de revizuire s-ar referi numai la "politicile fiscale si bugetare stabilite prin lege", atunci textul ar avea un caracter restrictiv, referindu-se la legea de stabilire a politicilor fiscale si bugetare.
In formularea referitoare la actele normative "privind" aceste politici, textul din proiectul de revizuire ar putea fi interpretat ca se refera la orice fel de acte cu caracter normativ, inclusiv cele prin care se aplica politicile fiscale si bugetare, indiferent de emitent. Aceasta formulare prea generala exprima o limitare anormala a accesului la justitie, care deschide calea unor abuzuri ale executivului in privinta emiterii de acte administrative, fie cu caracter normativ, fie cu caracter individual.
2. Articolul 144 alin. (8) din Constitutie prezuma caracterul licit al dobandirii averii. Acest principiu corespunde unui deziderat al garantarii si protejarii dreptului de proprietate privata, principiu care este reglementat in articolul 44 alin. (1) din Constitutie.
Inlaturarea ultimei teze a alineatului 8 al aceluiasi articol, care prevede "Caracterul licit al dobandirii se prezuma" lasa, practic, fara substanta ideea de garantare a dreptului de proprietate.
Plecand de la rolul prezumtiilor, in cazul de fata, daca dobandirea licita se prezuma, atunci cand prezumtia este rasturnata, cu probe, dovedindu-se dobandirea unor bunuri sau a unei parti ori a intregii averi in mod ilicit, asupra acelor bunuri sau chiar pentru averea dobandita ilegal, se poate dispune confiscarea.
In situatia propusa de proiectul de revizuire, detinatorul averii sau al unui bun este supus unei insecuritati continue, deoarece, ori de cate ori se va invoca dobandirea ilicita a averii lui, sarcina probei nu va reveni celui care va face afirmatia (reprezentant al statului sau nu), ci detinatorului.
Prezumtia de dobandire licita a proprietatii este, ca si aceea de buna credinta, un pilon de baza al securitatii raporturilor juridice civile. Frauda, reaua credinta, ilicitul, infractiunea, trebuie dovedite de catre eel care le invoca, sau, daca este in competenta acestora, de catre autoritatile statului.
Practic, prin propunerea facuta, se ajunge nu doar la inexistenta vreunei garantii a dreptului de proprietate, ci si la o retroactivare a legii la situatii juridice stabilite anterior revizuirii Constitutiei.
Articolul 1 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, intitulat "Protectia proprietatii", prevede ca "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor si a altor contributii sau a amenzilor".
Acest text din Conventie obliga la respectarea principiilor generale ale dreptului international, printre care se afla si garantarea proprietatii si prezumarea dobandirii licite a acesteia.
